Cu siguranta foarte multi dintre voi au auzit de asa numitul sistem de control al stabilitatii, probabil foarte multi au auzit de ESP deoarece el este cel mai comun sistem. Cati nu si-au dorit ca masina lor sa fie echipata cu un sistem de siguranta activa de genul acesta, desi, poate nici nu intelegeau exact ce reprezinta. Ei bine, in cele ce urmeaza doresc sa detaliez putin istoria sistemului, procesul tehnic de functionare precum si diferite detalii de ordin general.
Spre sfarsitul anilor ’80 interesul pentru sistemele de siguranta activa a crescut. Primul sistem de control al stabilitatii a fost conceput de catre Mitsubishi in anul 1990 si s-a numit TCL. Ca replica, imediat dupa ’90, Mercedes-Benz in parteneriat cu Bosch au implementat ESP (Electronic Stability Programme). Pentru a intelege mai bine situatia si a simplifica putin lucrurile trebuie sa stiti ca exista numeroase denumiri pentru sistemele de control al stabilitatii, in esenta acelasi rol il au toate, ca o diferentiere de concurentul direct multe companii au adoptat un alt brand numindu-si sistemul intr-un mod aparte, datorita acestui fapt exista o varietate de denumiri, o sa incerc sa expun cateva:
ESP (Electronic Stability Programme) – Ford, Mercedes-Benz, Renault, Audi, Seat, Skoda, Volkswagen, Opel, Peugeot, Fiat, Jeep.
DSC (Dynamic Stability Control) – Bmw, Jaguar, Land Rover, Mazda.
VDC (Vehicle Stability Assist) – Alfa Romeo, Infini, Fiat, Nissan, Subaru.
PSM (Porsche Stability Management) – Porsche.
CST (Controllo Stabilita) – Ferrari.
Sistemul de control al stabilitatii (sa-i spunem generic asa deoarece dupa cum am aratat anterior el are diferite denumiri, in plus pentru a fi mai usor de citit haideti sa-l notam cu SCS) monitorizeaza permanent directia autoturismului prin senzori ce trimit date catre un controler. Atunci cand acesta (controlerul) pe baza datelor primite detecteaza ca pierdeti controlului asupra directiei, intervine prin trimiterea unor comenzi ce au ca scop franarea individuala a rotilor (fara ca soferul sa atinga pedala de frana) pentru a redresa masina si a o aduce pe traiectoria dorita.
Sistemul actioneaza chiar inainte ca soferul sa sesizeze un eventual derapaj. Fiind un sistem computerizat si lucrand cu date exacte, matematice, eficienta lui de redresare a masinii in comparatie cu abilitatile unui sofer este, evident, mult mai mare. In momentul in care intervine, soferul poate sesiza ca se aprinde pentru scurt timp (de obicei clipeste) martorul (indicatorul) ce corespunde SCS.
Anumite SCS-uri au un buton ce permite dezactivarea lor. Probabil va ganditi cu ce scop sa-l dezactivez, la ce ma ajuta ? Ei bine multe SCS-uri contin si un sistem de control al tractiunii (despre care o sa vorbim in alt articol). Atunci cand sunteti blocati in zapada sau noroi, daca sistemul e activ, in momentul in care doriti sa accelerati puternic pentru a iesi din zona respectiva, sistemul detecteaza roata ce nu are o aderenta normala si o incetineste pentru a preveni tendinta de patinare excesiva, facand acest lucru nu o sa aveti suficienta putere pentru a iesi din zona in care sunteti blocati. O alta situatie cand cineva ar dori sa dezactiveze SCS-ul este atunci cand acesta doreste un condus sportiv, pe circuit, derapand controlat. Fiind activ sistemul practic ar bloca orice tentativa de derapaj.
In concluzie un SCS e foarte eficient d.p.d.v al sigurantei (sunt date oficiale care releva acest fapt) iar costul suplimentar pentru a avea masina dotata cu un asemenea sistem chiar merita.
Important Un SCS nu acopera beneficiile ce sunt aduse de un condus preventiv!
